Voi îndesa în această postare de blog trăirile, evenimentele a două luni (15 august – 15 octombrie 2016). În această perioadă am beneficiat de o bursă în București, oferită de Institutul Cultural Român pentru traducători în formare.
Încep prin a vă spune că am fost cazați la Mogoșoaia, la marginea capitalei, în Palatul Brâncovenesc. Starea în care am fost acolo, poate fi comparată oarecum cu bunăstarea paradisiacă. Cameră mare, înaltă cu o priveliște frumoasă spre parcul organizat, pitoresc care parcă m-a îndemnat să nu mă zgârcesc cu plimbările și să încep diminețile cu jogging. M-am luat deci la întrecere cu mașina de măturat, am ocolit jeturile de apă care țâșneau dezordonat din sistemul de irigație și am lăsat să mă spele, să mă detoxifice liniștea. În parc am întâlnit relativ multe veverițe, din păcate nu pot documenta acest fapt cu ajutorul unor poze. În cazul păsărilor însă da (vedeți mai jos).
Palatul de la Mogoșoaia este deci un loc minunat, curat, liniștit. Cel puțin în cursul săptămânii. Fiindcă la sfârșit de săptămână este invadat de cei care se plimbă acolo, de familiile doritoare de picnic și pe deasupra de mulțimea festivă gălăgioasă – în palat aproape la fiecare sfârșit de săptămână a fost nuntă, botez sau ziua de naștere a cuiva – și mai mult decât atât, parcul a fost invadat de o adevărată ceată de mirese. Lângă ele mirii păreau mai degrabă figuranți, parcă chiar mai puțin importanți decât însoțitorii încărcați până la refuz cu tot felul de ustensile și aparate foto. Uneori am putut număra chiar și zece mirese în curtea palatului.
Înainte de a vă lăsa cu impresia că bursa a constat din faptul că m-am bucurat de avantajele unui palat de la marginea Bucureștiului și din faptul că i-am îndurat dezavantajele, trebuie să vă spun că scopul principal al bursei a fost studiul. Am participat la cursuri foarte cuprinzătoare și incitatante de traductologie, de literatură română contemporană și de limba română cu conducerea unor profesori extraordinari. Ne-am întâlnit cu scriitori, traducători și, pe cât s-a putut, ne-am aruncat în viața culturală bucureșteană (cinema, teatru, muzee, lansări de carte, concerte etc.) și ne-am aruncat și asupra ofertelor culinare ale orașului – pe cât s-a putut (adică: până când nu ne-am mai putut mișca).
Unul dintre cele mai mari cadouri, bucurii a fost faptul că m-am împrietenit cu ceilalți participanți. Au sosit din diferite țări (Canada, Franța, Polonia, România, Slovacia, Spania) fiind traducători ai literaturii române. Majoritatea lor cunoaștea și multe alte limbi în afară de cea maternă și limba română, astfel în grup funcționa un fel de rețea lingvistică în care româna era limba care ne lega pe toți. Am vorbit mult despre comunicarea dintre limbi, am căutat punctele comune, am potrivit sensuri, ne-am scăldat în bucuria descoperirilor mărunte, în noutatea pe care celelalte limbi au însemnat pentru noi, am spus frânturi de limbă în limbile noastre materne și am explicat jocuri de cuvinte intraductibile.
În mijloc: scriitoarea Doina Ruști; rândul de sus: Marek Marszalek, Bertóti Johanna, Klaudia Gagova, Julie Lespinasse; rândul de jos: Olimpia Verger, Maria Tonu, Victor Pena Irles, Brian Moreno Martinez
Bucureștiul își are frumusețile sale (deși primele adjective care îmi vin în minte despre oraș sunt: murdar, agresiv, gălăgios). Mi-a făcut plăcere să mă plimb pe străzile întortocheate ale Centrului Vechi pierzându-mi (definitiv) simțului orientării, să mă minunez de casele care mai de care mai frumoase din Muzeul Satului și desigur (iar am ajuns aici) să stau pe câte-o terasă plăcută a unor restaurante (și desigur nu doar să stau, ci să mă ocup de consumarea prânzului sau a cinei).
Într-un sfârșit de săptămână am ajuns și la Constanța cu una dintre colegele mele, a cărei prietenă a fost foarte amabilă și ne-a primit. Într-o seară ne-am dus într-un restaurant grecesc cu muzică live, la Mamaia. Pentru prima dată în viață am dansat pe muzică grecească. A fost prezentată tradiția spargerii de farfurii: în timp ce dansatorul principal dansa cu multă trăire, au fost trântite de pământ o sumedenie de farfurii special pregătite pentru această ocazie. Aproape toți dintre oaspeți și-au scos telefoanele mobile / aparatele foto și au încercat să se apropie cât mai mult de evenimentul hic et nunc, înghesuind într-un spațiu din ce în ce mai mic dansatorul și persoanele care au spart farfuriile. Eu am lăsat clipa să se zdrobească în timpul nesfârșit, ca farfuriile care apoi au fost apoi măturate și date la o parte.
A fost o bucurie în plus că mi-am sărbătorit ziua de naștere la București alături de colegii mei, incredibil de amabili și că am fost invitata emisiunii Războiul Sfârșitului Săptămânii la Radio Guerrilla împreună cu aceeași prietenă cu care am fost la mare. Emisiunea poate fi ascultată și ulterior aici.
În final vă arăt acea alee pe care am mers, am alergat de nenumărate ori și pe care se poate părăsi parcul din Mogoșoaia.
Adiós
Au revoir
Do videnia
Do widzenia
Goodbye
La revedere
Viszontlátásra
Johannapló 